« Stau ai noºtri-n Parlament… »[1]

 Uverturã în « Sol major »

          În timpul preºedinþiei austriece a U.E. din sem. I-2006, suprapusã temporal « anului Mozart », se poartã comparaþiile muzicale. Marea simfonie a aderãrii noastre la U.E. ºi-a început uvertura prin statutul de « observator » al reprezentanþilor României în instituþiile europene.

          Ne dorim ca europarlamentarul român, « sol » al statului, oglindã a þãrii la Bruxelles ºi Strasbourg, sã fie un « sol major », rezonând cu armoniile austriece, în apãrarea intereselor româneºti ºi europene, « major » prin inteligenþa, concizia ºi persuasiunea raþionamentelor ºi intervenþiilor sale, dar ºi prin comportament, atitudine, þinutã etc. « Major » - trecut de adolescenþa tranziþiei, « major » – cu profunzime în judecãþi, la înãlþimea acquis-ului parlamentar european. Toate acestea presupun cât mai puþine griji cotidiene ºi un confort material minim, menit sã le ofere rãgazul meditaþiei, al cultivãrii minþii ºi al « vocalizelor » în pregãtirea « concertului », a demersului eficient în favoarea celor pe care îi reprezintã.

          Patronul lor, statul, cautã sã le ofere salarii în octava exigenþelor ºi pretenþiilor cu care se confruntã ei pe noile posturi. Înþelegem, este în joc prestigiul þãrii.

          O privire obiectivã impune echilibru în aprecieri.

Atribuþii

          Din ce se compune « partitura » pe care o interpreteazã europarlamentarul ?

          Funcþia de membru al Parlamentului European (P.E.) implicã, de regulã, o angajare suficient de profundã ºi elaboratã pentru a nu lãsa loc ºi altor activitãþi colaterale. Totuºi, existã ºi parlamentari care îºi pãstreazã joburi suplimentare.

O sãptãmânã pe lunã participã la sesiunile Parlamentului din Strasbourg, iar restul de trei sãptãmâni participã la activitãþile comitetelor, grupurilor ºi reuniunilor plenare ale P.E. din Bruxelles. Drumurile mai trec uneori pe la Luxemburg, unde îºi are sediul Secretariatul General al P.E. ºi serviciile sale. Nu detaliez prerogativele P.E. de care se leagã direct munca membrilor sãi, prerogative publicate pe site-ul https://www.europarl.eu.int sau în manuale de integrare europeanã.

Mai importante decât toate aceste activitãþi amintite mai sus sunt întâlnirile cu cei ce i-au ales în þara de reºedinþã, aºa cum pentru fiecare parlamentar naþional este importantã activitatea în circumscripþia de care aparþine. Deplasarea în circumscripþia electoralã a eurodeputatului belgian sau francez este mai facilã decât a cipriotului, distanþele faþã de Bruxelles fiind diferite. În circumscripþiile lor electorale, europarlamentarii au de a face cu alegãtorii individuali, cu organizaþiile locale, cu politicienii din þara de origine ºi din zona unde au fost aleºi, cu comunitatea de afaceri, cu cercetãtorii, cu lumea universitarã, sindicatele etc. Pentru a-ºi îndeplini toate aceste atribuþii, eurodeputaþii sunt dotaþi cu mai multe birouri, acasã, la Bruxelles, la Strasbourg, precum ºi cu un personal destul de numeros.

          Trebuie precizat cã eurodeputatul dispune de mai puþine puteri decât un membru al parlamentului naþional, indiferent din ce stat ar proveni. Nu mã refer la statutul provizoriu de observator al europarlamentarului român, ci la statutul de membru permanent al legislativului european. Din acest motiv, europarlamentarii sunt mai puþin « vizibili » în þãrile lor decât membrii parlamentelor naþionale. În cazul statelor cu salarii mai mici, diurna europarlamentarului, de 260 - 300 euro, compenseazã oarecum în plan material aceastã lipsã de « popularitate ».

          Dacã aproape trei sferturi din timpul de lucru ºi-l petrec la Bruxelles, eurodeputaþii cautã sã-ºi stabileascã domiciliul permanent acolo, cât mai aproape de capitala Europei. Cei ce provin din þãri mai îndepãrtate preferã sã-ºi aducã familiile în Belgia. 

Retribuþii

Ce primesc « aleºii poporului » în schimbul muncii lor ?

1.     Salarii

          Fiecare eurodeputat primeºte salariul de parlamentar din þara sa de origine.

N-am sã speculez prea mult asupra valorii absolute sau relative a salariului de parlamentar român, pentru cã oricând cifrele pot fi contestate, în funcþie de impozite, costul vieþii, alte venituri etc.

Impozitele pe salarii diferã de la þarã la þarã, indemnizaþiile de cazare ºi masã (aºa zisele « diurne ») diferã ºi ele, costul vieþii este mai scãzut în România decât în Belgia sau în Franþa, deci avem de a face cu o bazã de comparaþie volatilã. Mai mult, aº vrea sã evit orice interpretãri « personalizate », subiecþii fiind mari oficiali ai zilei, « demnitari » cu orgolii, aºa încât mã voi opri mai degrabã la nivelurile de salarii din alte state membre, lãsând fiecãruia libertatea sã extrapoleze analiza la lefegii statului nostru. Avocaþi ai propriului interes sau al altora, s-ar putea ofensa dacã intru în detalii.

          Cu totul îndreptãþit, europarlamentarii primesc salarii mult mai mari decât oamenii pe care îi reprezintã. Veniturile lor sunt însã mult mai mici decât ale lobby-iºtilor comerciali, ale celor ce vin sã-i « influenþeze » în decizii.

          Un lituanian membru al P.E. primeºte o leafã lunarã de 800 €, un leton 980, italianul peste 11.000, cehul 2.000, iar spaniolul 2.600. De la unu la treisprezece - o gamã mult prea largã pentru acelaºi gen de muncã !

Cum putem vorbi de o piaþã unicã a muncii în Uniunea Europeanã dacã nici mãcar în una din instituþiile sale de bazã nu existã vreo idee de echitate ? Lituanianul se poate supãra doar pe pãrinþi cã nu l-au fãcut italian, întrucât pe propriul patron nu se poate supãra, atâta timp cât, oricum, beneficiazã de multe privilegii în raport cu concetãþenii. Când se întâlnesc pe coridoare, lituanianul cu italianul îºi pot spune « colegi » ? Pe ce se bazeazã ? Doar pe sentimente ?

Sesizaþi de aceste inegalitãþi mai ales dupã extinderea U.E. din 2004, europarlamentarii s-au aplecat asupra formulelor de aducere pe linia echitãþii a propriilor salarii, ca o contribuþie la coagularea unei pieþe unice a muncii, dar ºi ca o manifestare a solidaritãþii ºi, la urma urmei, a bunului simþ. Recunoscând marile discrepanþe, au ajuns la ideea cã ar trebui sã stabileascã un nivel fix al salariului pentru toþi europarlamentarii, indiferent de þara de provenienþã. Sã nu mai fie « unii mai egali decât alþii » în aceastã democraþie europeanã. Ca sã nu deranjeze pe nimeni, sã nu frustreze, sã nu « derapeze înapoi », s-a agreat principiul « nimeni sã nu piardã la salariu din  compromisul care se va gãsi”.

Cine dã banii ? Formula « turcul plãteºte » nu merge aici, pentru cã « turcul » este þinut încã multã vreme la uºã.

          Atunci, au hotãrât sã plãteascã chiar din bugetul U.E.! S-a stabilit un nivel anual de 7.000 euro, ca un procent fix de 38,5 % din salariul unui judecãtor de la Curtea Europeanã de Justiþie. Aritmetica acestui salariu nu rãmâne chiar atât de simplã, fiscalitatea variind de la þarã la þarã, costul vieþii fiind diferit în diferite þãri, iar diurnele ºi indemnizaþiile fiind ºi ele variabile. Pentru cheltuielile de transport din þara de origine pânã la Parlamentul European, de exemplu, europarlamentarii primesc o sumã forfetarã. De aici, fiecare deputat european mai poate sã « ciupeascã” ceva, mai mult sau mai puþin în funcþie de þara din care provine ºi de confortul cu care circulã. Odatã cu trecerea la salariul unic, cheltuielile de transport se vor deconta cu chitanþe. Birocraþie în plus din lipsa încrederii, dar mai multã echitate.

          Europarlamentarul britanic Chris Davies comenta astfel noul sistem : « Introducerea unui salariu comun pentru toþi membrii Parlamentului European este cheia cu care se deschide uºa reformei ºi marcheazã începutul  sfârºitului pentru abuzurile care au afectat atât de mult reputaþia Parlamentului European ». Recunoscute din interiorul sistemului, abuzurile pot justifica nemulþumirile tinerilor faþã de aleºii lor.

          Astãzi, patru þãri acordã salarii mai mari de 7.000 de euro lunar pentru un eurodeputat.

Salariile de eurodeputaþi


Sursa : prelucrare dupã Parlamentul European, mai puþin România (presa)

*plãtit pentru 14 luni pe an

**plãtit pentru 13 luni pe an

          Noul nivel de salariu (38,5 % din salariul unui judecãtor de la C.E.J.) va intra în vigoare în anul 2009. Statele care doresc sã amâne aplicarea noului statut o pot face pânã maxim în anul 2019, respectiv dupã alte douã legislaturi. Indemnizaþia de europarlamentar va fi supusã unui impozit comunitar, fiecare stat membru având posibilitatea sã aplice în plus impozitul pe salariu din þara respectivã. Din impozite vor rezulta noi diferenþieri, însã nu de proporþiile celor de acum.

2.     Pensii

          Parlamentul European va suporta contribuþiile la pensii, vârsta de pensionare fiind de 63 de ani. Pensia va fi egalã cu 3,5 % din indemnizaþia pentru fiecare an complet în exerciþiu ca deputat european, fãrã a depãºi plafonul de 70 %. În prezent, sistemul de pensii pentru europarlamentari coincide cu cel pentru membrii parlamentelor naþionale, diferind de la þarã la þarã. În plus, se poate opta pentru pensii suplimentare din partea P.E., circa douã treimi din deputaþii europeni de azi folosind acest sistem foarte avantajos. De exemplu, un eurodeputat din Marea Britanie participã lunar cu 664 £ la fondul de pensii, P.E. adãugând de douã ori suma respectivã.

3.     Diurne

          Încetãþenit ca atare, termenul « diurnã » reprezintã banii primiþi într-o zi de un angajat care se deplaseazã în altã localitate sau în altã þarã decât cea de reºedinþã. Deputaþii europeni primesc diurne fixe de la Parlament (circa 260 - 300 euro) care acoperã cheltuielile de cazare ºi masã în perioada sesiunilor parlamentare, dar numai cu condiþia sã participe la vot ºi sã semneze condica de prezenþã în acea zi. În plus, unele þãri oferã ºi alte « compensãri ». Românii primesc de la Bucureºti o diurnã (pentru masã) de doar 50 euro. Dacã intrã însã în circuitul unor instituþii internaþionale sau chiar al instituþiilor europene, pot ajunge la diurne de 500 euro.

4.     Transport

          În funcþie de distanþa faþã de Bruxelles sau Strasbourg, europarlamentarilor li se deconteazã transportul (tren, avion, auto). În prezent nu li se cere la decont biletul sau vreo facturã, aºa încât banii le vin oricum. Ca sã elimine izul de corupþie, sistemul nou de salarii unice va introduce obligativitatea biletelor la decont. 

5.     Logisticã

Un eurodeputat are dreptul la 3700 € pe lunã pentru logisticã ºi secretariat.

6.     Privilegii ºi imunitãþi

          În þara lor de origine, conform protocolului de privilegii ºi imunitãþi al Uniunii Europene, eurodeputaþii beneficiazã de aceleaºi privilegii ºi imunitãþi ca ºi membrii parlamentului naþional. Când se aflã pe teritoriul altui stat membru, ei sunt imuni la detenþie în baza procedurilor legale, cu excepþia cazurilor când sunt prinºi în flagrant delict. Aceastã imunitate poate fi ridicatã numai la cererea autoritãþilor statului de origine, adresatã Parlamentului European.

Cine îi alege ?

          Europarlamentarii sunt « aleºii poporului » pe 5 ani, aºa cum rezultã din « Actul relativ la alegerea Parlamentului European prin sufragiu universal direct » (din 20 septembrie 1976). Mai concret, cine îi alege ? Fiecare partid dintr-o þarã îºi desemneazã candidaþii. Votul nu e uninominal, alegãtorul aplicând ºtampila, de regulã, pe un partid ºi nu pe un nume. Rezultã cã europarlamentarii sunt mai mult aleºii partidelor, iar cetãþeanul alege doar partidul ºi nu persoana pe care sã o trimitã în P.E. Totuºi, se pot înscrie ºi independenþi pe listele de candidaþi, însã ºansele de a fi aleºi sunt aproape inexistente. Am cunoscut un eurodeputat care mi-a confiat cã s-a decis sã candideze doar cu o lunã înainte de alegeri. Niºte prieteni l-au convins sã se înscrie într-un anumit partid, care nu avea candidaþi credibili ºi competenþi. Acum omul este pasionat de munca sa în P.E., deºi intrarea s-a produs mai mult din distracþie. Sigur, au fost în joc ºi niºte sume de bani, pe care le-au asigurat acei prieteni care aveau interes sã fie bine reprezentaþi la Bruxelles ºi Strasbourg.

Profilul eurodeputatului

          Am cunoscut personal mai mulþi membri ai legislativului european, belgieni, suedezi, polonezi, germani, britanici, francezi. Toþi inteligenþi, de un rafinament intelectual de excepþie, cu vastã experienþã politicã ºi de viaþã, înalt spirit civic, oameni integri, cu convingeri ferme, conºtienþi de responsabilitatea ce le incumbã, determinaþi sã se implice în complexa construcþie democraticã europeanã (chiar dacã nu întotdeauna se implicã sã o consolideze). Am vorbit cu unii ºi de salarii ºi alte venituri, de locuinþe, de viaþa la Bruxelles, de familie, de lobby etc. Nimeni nu face risipã cu locuinþa la Bruxelles, sau probabil cã nu i-am cunoscut eu pe cei ce îºi permit o astfel de risipã. Un spaþiu decent de locuit se poate gãsi în Bruxelles la preþuri mai mici decât în Londra sau Paris. Am vizitat douã case de eurodeputaþi. Cei oneºti, care nu se preteazã la trucuri cu banii de transport, îºi fac chiar un titlu de glorie cã nu cheltuiesc prea mult cu chiria. Alþii ºi-au cumpãrat locuinþe la Bruxelles, considerând cã este o bunã investiþie.

          Din banii de senator, românilor le va trebui multã vreme sã-ºi poatã cumpãra o locuinþã la Bruxelles. Dupã opinia unei doamne senator, salariile sunt prea mici chiar ºi pentru Bucureºti[2]. Sunt convins cã românii se înscriu într-o decentã medie europeanã, atât la atribuþii, cât ºi la retribuþii sau chiar la contribuþii. Mã gândesc, în primul rând, la contribuþia pe care o aduc ei la bunãstarea oamenilor pe care îi reprezintã în forul maxim al democraþiei europene.

Gradul de privilegiere ºi abuzurile

          Se vorbeºte de privilegii ºi imunitãþi cu tot respectul pentru eurodeputaþi, pentru cã ele, dacã nu existau, trebuiau inventate, ca un portativ în care sã-ºi înscrie arpegiile muncii lor elevate. Când portativul diferã mult de la un eurodeputat la altul, din pãcate, se produc discriminãri, disonanþe.

          Pentru a identifica graniþa între imunitate ºi discriminare, mã gândesc la un indicator statistic : « gradul de privilegiere al eurodeputatului ». Un asemenea indicator ar facilita deciziile echitabile în tranºarea retribuþiilor, pentru cã discriminarea favorizeazã abuzurile.

Ce fel de abuzuri ? Am sã dau un singur exemplu, preluat din « Sunday Telegraph ». Deputatul Tom Wise i-a plãtit doamnei Lindsay Jenkins numai a ºasea parte din cât declara  cã îi plãteºte ca salariu de asistentã. Luat la întrebãri, a afirmat cã restul îi depune în contul respectivei asistente, deºi ea nu ºtia de existenþa contului. Cu un salariu anual de 59.095 £ ºi alte indemnizaþii de eurodeputat, domnul Wise criticã Uniunea Europeanã pentru risipa de fonduri, considerând-o deschis « o succesiune de minciuni ». Om respectabil de altfel, tatã a doi copii ºi fost poliþist, dl. Wise ridicã serioase semne de întrebare asupra onestitãþii sale.

Ca sã nu perpetuez asemenea semne de întrebare, sper ca odatã cu noul statut salarial, sã se introducã ºi obligativitatea prezentãrii unui contract de muncã oficial, cu dovada cã se achitã asigurãrile de sãnãtate ºi toate taxele sociale, pentru a nu ne trezi cu tineri români lucrând la Bruxelles pe un salariu de asistent la P.E., chiar dacã dublu faþã de salariul din þarã, dar în fond « furaþi » tocmai de « aleºii » lor. Aici pot sã accept termenul de « dumping social » !

Care ar fi formula de calcul al “gradului de privilegiere” ? Sugerez câteva idei celor doritori sã intre în detalii :

-          salariul de parlamentar raportat la salariul mediu pe economie ; veþi spune cã viaþa la Bruxelles este mai scumpã ; da, dar se primesc “diurne” ;

-          salariul de parlamentar raportat la PIB/locuitor ;

-          salariul de parlamentar raportat la costul unui « Big Mac » (clasicul indice « Big Mac » - aplicat europarlamentarilor) ;

-          salariul de parlamentar raportat la un coº de consum, acelaºi pentru toate þãrile, coº care sã conþinã alimentele de bazã ºi strictul necesar pentru viaþa unui individ.

Sã nu par maliþios, aº propune spre comparaþie o þarã al cãrei PIB/locuitor, depãºeºte cu mult dublul celui din România, la fel ca ºi salariile: Cehia. Salariul eurodeputatului este de 2000 euro. Al celui din România ? Se pare cã vreo 1000 euro. Oricine poate sã-l afle, daca nu de pe site-ul Senatului, atunci de la vreun prieten senator. Celelalte date sunt disponibile, deci cu puþinã aritmeticã aflãm poziþia României într-un posibil clasament.

Cele 10 noi state membre, în vremea când aveau statut de observator în P.E. înainte de 1 mai 2004, nu depãºeau, prin salariul eurodeputaþilor, nivelul cel mai mic al vreunui stat membru la vremea respectivã. Noi, dacã suntem consideraþi din acelaºi « val » al extinderii, putem fi comparabili cu Lituania sau Letonia, ba chiar le depãºim puþin. Nu este prea rãu ! Apoi, din 2009, vine uniformizarea la nivel de 7000 euro, cu banii de la P.E. Ar fi absurd ca România sã amâne aplicarea acelui nivel de salariu pânã în anul 2019, cât permite norma europeanã.

În concluzie, solii noºtri sunt « majori » din punctul de vedere al retribuþiei. κi vor onora atribuþiile într-un « acord major » cu colegii din P.E., aducându-ºi contribuþii nu numai plãcute auzului, ca muzica lui Mozart, dar ºi benefice vieþii conaþionalilor. Sã sperãm!