Fonduri UE 2014-2020 - uelive.ro
Sectiuni principale
EurActiv Policy Briefings
Achizitii publice
Alegeri europarlamentare 2014
InfoSociety
Jobs
Guvernare europeana
Concurenta/Finantare UE
Sanatate
Cetatean UE
Romania in
Parlamentul European
Mediu & Energie
Uniunea Europeana
pe scurt
Politici regionale
Dezvoltare Durabila
Extindere UE
Educatie & Cariera
Turism, mobilitate
EurActiv.PR
EurTop
Info_Culture
euROpeanul
Mass-Media
ActivLeader
InterActiv
EurSondaj
Club Obelix - fun download
Continut
Analize
Dosare (LinksDossiers)
Interviuri
Stiri
Sumare
Comentarii
Utile
Arhiva
Ghid Actori Europeni
Agenda Evenimente
Disable Fly-out






RSS
RSS general
RSS EurActiv Policy Briefings
RSS Achizitii publice
RSS Alegeri europarlamentare 2014
RSS InfoSociety
RSS Jobs
RSS Guvernare europeana
RSS Concurenta/Finantare UE
RSS Sanatate
RSS Cetatean UE
RSS Romania in Parlamentul European
RSS Mediu & Energie
RSS Uniunea Europeana pe scurt
RSS Politici regionale
RSS Dezvoltare Durabila
RSS Extindere UE
RSS Educatie & Cariera
RSS Turism, mobilitate
RSS EurActiv.PR
RSS Info_Culture
RSS euROpeanul
RSS Mass-Media
RSS ActivLeader
RSS InterActiv
RSS EurSondaj
RSS Club Obelix - fun download
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Se incarca...
Home > Uniunea Europeana
pe scurt
> Politicile Uniunii Europene

Politicile Uniunii Europene

Publicat: 18 Februarie 2008 @ 14:58

De la infiintarea sa, Uniunea Europeana si-a extins nu numai dimensiunea, prin aderarea de noi state membre, ci si domeniile in care a dezvoltat o politica comuna europeana. Care sunt domeniile in care se implica UE? Gasiti aici esentialul despre aceste politici si linkuri pentru a putea afla mai multe.

Uniunea Europeana a creat piata unica interna printr-un sistem de legi si reglementari ce garanteaza libertatea de circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor. A dezvoltat politici comune pentru comert, agricultura si pescuit. De asemenea a luat masuri pentru punerea in practica a unei politici europene pentru dezvoltarea regionala. In 1999 a introdus moneda unica, Euro, ce a fost adoptata de 15 din statele membre. UE si-a intarit pozitia in ceea ce priveste politica comuna externa, justitia si afacerile interne.
Cu aproape 500 de milioane de locuitori, Uniunea Europeana produce peste 30% din PIB-ul mondial, devenind astfel un jucator de prim rang pe plan mondial.

Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene ce prevede crearea unei piete comune avand la baza principiul liberei circulatii (a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor), a stat la baza coordonarii treptate a politicilor statelor membre si la dezvoltarea ulterioara a politicilor comune europene.

Politica Agricola Comuna
http://ec.europa.eu/agriculture/index_en.htm
http://ec.europa.eu/dgs/agriculture/index_en.htm
http://europa.eu/pol/agr/index_en.htm

Politica Agricola a fost considerata de interes comunitar chiar din 1958, de la intrarea in vigoare a Tratatelor de la Roma. Scopul Politicii Agricole Comune (PAC) este de a asigura fermierilor un nivel de trai echitabil pentru fermieri, de a asigura consumatorilor produse de calitate la preturi rezonabile si de a prezerva mediul rural.

PAC in cei 50 de ani e existenta a cunoscut o serie de reforme majore care au dus nu numai la micsorarea ponderii sale in bugetul comunitar (de la 70% in anii 70 la 34% pentru 2007-2013) ci si la reorientarea obiectivelor urmarite de PAC si la schimbarea modalitatilor de sprijinire a fermierilor.

In prezent accentual se pune pe calitatea produselor sip e rolul agriculturii in gestiunea si pastrarea resurselor natural. Din partea fermierilor se asteapta sa fie competitivi si orientati catre piata – sa produca ceea ce se cere, subventiile pentru produse fiind inlocuite treptat cu platile directe catre fermieri. Aceste plati sunt menite sa suplimenteze veniturile fermierilor, dare le sunt totusi conditionate de indeplinirea unor conditii, cum ar fi respectarea standardelor de igiena si suguranta alimentara, de siguranta a animalelor, de prezervarea mediului rural traditional.

Urmatoarele etape pe care le are de parcurs CAP sunt:
Simplificarea regulilor ce guverneaza PAC
Inlocuirea diferitelor reguli si organizatii de piata pentru diferite produse cu o organizatie comuna de piata si un singur set de reguli
Colaborarea cu statele membre pentru reducerea birocratiei intampinate de fermierii ce pot beneficia de sprijin comunitar.
O alta provocare cu care se confrunta PAC o constitue extinderea din 2004 si 2007, cand numarul fermierilor a crescut considerabil. De aceea, Uniunea Europeana a propus o serie de masuri financiare pentru a veni in sprijinul acestor fermieri ce trebuie sa faca fata pietei comune: incurajarea pensionarii timpurii, sprijin pentru zonele mai putin favorizate, pentru protectia mediului, sprijin pentru alinierea la standardele europene etc.

Politica a evoluat pentru a raspunde nevoilor in schimbare ale societatii, de aceea siguranta alimentara, protectia mediului si incurajarea culturilor ce pot fi transformate in combustibil castiga din ce in ce mai multa importanta.

Pentru perioada 2007-2013, Directoratul General pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala dispunde de doua instrumente financiare pentru implementarea politicii agricole si de dezvoltare rurale: Fondul European pentru Garantare Agricola (pentru platile directe catre fermieri si pentru masuri de piata) si Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala pentru masurile privind dezvoltarea rurala.

Pescuit
http://ec.europa.eu/fisheries/index_en.htm
http://ec.europa.eu/dgs/fisheries/index_en.htm
http://europa.eu/pol/fish/index_en.htm

Primele reglementari comune in domeniul pescuitului dateaza din 1970 si se refera la accesul la zonele de pescuit, instituind o organizatie comuna de piata. Dar abia in anul 1983, Consiliul a pus bazele unei politici comune in domeniul pescuitului si astfel reglementarile cu privire la accesul la resurse, la controlul si conservarea resurselor au inceput sa fie aplicate unitar.

Politica Comuna de Pescuit include o serie de reglementari si mecanisme ce acopera exploatarea, procesarea si comercializarea resurselor acvatice (peste, scoici si moluste) si a produselor de acvacultura.

Cu toate ca anii 90 au insemnat revizuirea Politicii de Pescuit, masurile luate s-au dovedit a fi insuficiente pentru a conserva resursele si mediul marin, pe de o parte si de a garanta sustenabilitatea economica a flotei  europene. De aceea, in anul 2002, PCP a cunoscut o noua reforma, accentual punandu-se pe un management efficient al resurselor marine, mentinand totodata locurile de munca in zonele de coasta si asigurand consumatorilor produse de calitate.

In prezent, pescuitul si acvacultura sunt activitati economice importante ale UE, reprezentand aproximativ 1% din produsul national brut al statelor membre si oferind peste jumatate de million de locuri de munca.

Directoratul General pentru Pescuit si Afaceri Maritime din cadrul Comisiei Europene, responsabil cu implementarea acestei politici, dispune de un instrument financiar – Fondul European pentru Pescuit (FEP) – de aproape 4 miliarde de euro pentru 2007-2013 pentru a pune in aplicare masurile aferente acestei politici.

Siguranta alimentara
http://ec.europa.eu/food/index_en.htm
http://europa.eu/pol/food/index_en.htm

Pentru siguranta alimentara a consumatorilor, Uniunea Europeana a dezvoltat o serie de standarde privind alimentele, siguranta si sanatatea animalelor si sanatatea plantelor. Aceste standarde se aplica atat alimentelor produse in cadrul Uniunii cat si alimentelor importate.

Pentru a complete legislatia europeana in domeniul sigurantei alimentare dezvotata in ultimii ani, de la 1 ianuarie 2005 au intrat in vigoare reglemetari conform carora producatorii de alimente trebuie sa garanteze ca toate alimentele, furajele animaliere si ingredientele din furaje pot fi urmarite pe intregul lant alimentar. De asemenea, de la 1 ianuarie 2006 au fost aduse la zi reglementarile privind igiena alimentara.
In plus fata de legislatia privind alimentele si furajele, UE a adoptat legislatie si pentru o serie de problem specifice legate de siguranta alimentara, cum ar fi folosirea pesticidelor, colorantilor, antibiotice si hormoni in procesul de productie etc. De asemenea, au fost adoptate reglemetari privind etichetarea si identificarea culturilor si alimentelor ce contin organisme modificate genetic.

Noile state membre ce au aderat la UE, de cele mai multe ori beneficiaza de perioade de tranzitie pentru a alinia legislatiile si a putea intruni toate standardele de siguranta, timp in care alimentele care nu indeplinesc aceste standarde nu pot fi exportate in alte tari ale UE.

Politica industriala
http://europa.eu/pol/enter/index_en.htm
http://ec.europa.eu/enterprise/index_en.htm

Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune pentru statele membre, aceste avand traditii diferite in domeniu, ce permiteau grade diferite de protectionism si de stimulare a industriilor nationale.
Insa, Tratatul de instituire a Comunitatilor Europene introduce notiunea de competenta comunitara in domeniul politicilor comunitare.

Politica industriala si pentru intreprinderi urmareste sa asigure un mediu de afaceri sigur, un mediu atractiv pentru investitii si pentru munca. De asemenea, politica industriala are ca scop cresterea economica bazata pe cunoastere si pe inovatie.

Una dintre prioritatile Uniunii in acest domeniu este reducerea reglementarilor si birocratiei pentru intreprinderi, in special pentru intreprinderile mici si mijlocii (IMM).

Cele 23 de milioane de intreprinderi mici si mijlocii sunt motorul economiei europene, ele reprezentand 99% din totalul intreprinderilor si oferind 75 de milioane de locuri de munca. Bazand-se pe principiul “gandeste intai la scara mica”, Uniunea Europeana ia intotdeauna in considerare nevoile IMM atunci cand reglementeaza ajutorul de stat si cand ia orice alta masura in domeniul industrial. Prioritatile politicii sunt de a promova antreprenoriatul si competentele, de a imbunatati accesul pe piata a IMM, de a imbunatati potentialul de crestere al IMM (prin incurajarea cercetarii si inovarii), de a intari dialogul si consultarea cu IMM.

Pentru a imbunatati competitivitatea intreprinderilor, in perioada 2007-2013, Uniunea Europeana aloca sume mari de bani destinate cercetarii tehnologice si inovarii prin doua programe: Programul Cadru 7 (peste 50 de miliarde euro) destinat cercetarii si dezvoltarii si Programul Cadru pentru Competitivitate si Inovare (3,6 miliarde euro). Acest din urma program se adreseaza in special intreprinderilor mici si mijlocii ce vor sa inoveze in domenii precum eficienta energetic si surse regenerabile de energie, tehnologii de mediu si tehnologia informatiei si comunicatiei.

Uniunea Europeana intentioneaza sa infiinteze in 2008 un Institut European al Tehnologiei care sa reuneasca cele trei dimensiuni necesare unei economii dinamice: cercetarea, educatia si inovarea. Acest Centru urmeaza a fi o retea de centre de cunoastere si inovare, organizate ca parteneriate intre domeniul privat, comunitatea de cercetare si universitati.

Prin intermediul politicii sale, Uniunea Europeana incurajeaza intreprinderile sa ia parte la o crestere economica durabila folosind in mod rational resursele naturale si acordand o atentie sporita dezvoltarii competentelor, reducerii saraciei si respectarii drepturilor fundamentale.

Piata Interna
http://europa.eu/pol/singl/index_en.htm
http://ec.europa.eu/internal_market/index_en.htm
http://ec.europa.eu/dgs/internal_market/index_en.htm

Tratatul de la Roma prevede, in mod explicit, instituirea unei uniuni vamale intre statele membre, care sa stea la baza realizarii unei piete comune europen. Desi uniunea vamala a fost incheiata in 1968, primele masuri concrete pentru realizarea pietei comune au venit abia in 1985 cand Comisia Europeana a propus peste 250 de masuri legislative menite sa elimine obstacolele ramase in calea libertatii schimburilor comerciale. Aceste masuri urmau sa fie adoptate treptat, timp de 7 ani. Intr-adevar, calendarul propus de Comisie a fost respectat, iar de la 1 ianuarie 1993 se poate vorbi de o piata interna.

Piata unica (sau piata interna) are la baza cele patru libertati de miscare: a bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor si a persoanelor.
Libera circulatie a marfurilor a presupus eliminarea tuturor barierelor tarifare si netarifare din calea comertului intre statele membre. In ceea ce priveste libera circulatie a persoanelor, aceasta presupune dreptul cetatenilor de europeni de a circula si de a-si avea resedinta pe teritoriul oricarui stat membru. Acest drept al cetatenilor europeni este garantat de Acordul Schengen care prevede inlaturarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii si intarirea acestora la granitele externe.
Pe de alta parte, domeniul serviciilor s-a deschis mult mai greu, iar in 2006 au fost adoptate noi legi ce permit companiilor sa presteze servicii in alte state membre. Intarzierile in liberalizarea pietei serviciilor a afectat in special serviciile financiare si cele de transport, datorita reglementarilor nationale diferite de la stat la stat.
In ceea ce priveste libera circulatie a capitalurilor, reglementarile europene interzic restrictiile referitoare la plasamentele si investitiile de capital, precum si restrictiile privind platile.

Buna functionare a pietei unice se bazeaza, in special, pe reglementarile din cadrul politicii comune de concurenta, a politicii privind intreprinderile, precum si a politicii privind protectia consumatorilor.

Audiovizual si Media
http://ec.europa.eu/avpolicy/index_en.htm
http://europa.eu/pol/av/index_en.htm

Initial, sfera audiovizualului tinea exclusiv de competenta statelor membre. Abia in anii 80, avand in vedere natura economica si culturala a acestui sector, Uniunea Europeana incepe sa contureze o politica comuna in domeniul audiovizualului. Scopul principal al regelementarilor adoptate erau prevenirea fragmentarii pietei cinematografice europene ce se confrunta cu o concuranta puternica din partea cinematografiei americane, asigurarea liberei circulatii a programelor de televiziune si respectarea particularitatilor politicilor nationale de sustinere a diferitelor canale de televiziune.

Cea mai importanta reglementare adoptata in acest domeniu este Directiva “Televiziune fara Frontiere” din 1997. Aceasta directiva a fost revizuita in 1997, iar in decembrie 2007 a fost amendata prin adoptarea unei noi directive: Directiva pentru Servicii Audiovizuale si Media. 

Cele mai importante prevederi ale Directivei Televiziune fara Frontiere se refera la libera circulatie a programelor de televiziune in cadrul pietei unice, la spatiul de emisie rezervat pentru filme si programe realizate in Europa, la protejarea diversitatii culturale, la protectia minorilor impotriva programelor violente si pornografice, la volumul maxim de publicitate in cadrul programelor TV.

Directiva pentru Servicii Audiovizuale si Media acopera toate serviciile media, prevede reglementari mai simple si mai flexibile si modifica regulile privind publicitatea TV pentru o mai buna finantare a continutului audiovisual.

Noile reglementari sunt menite sa raspunsa dezvoltarilor tehnologice si sa creeze un mediu echitabil de concurenta pentru serviciile eudiovizuale si media ce apar in ultimul timp pe piata. In acelasi timp, Directiva reafirma prioritatile UE in domeniul audiovisual care sunt diversitatea cultural, protectia minorilor, pluralismul media si lupta impotriva urii rasiale si religioase. In plus, noua Directiva urmareste asigurarea independentei organismelor media nationale de reglementare.

Un alt aspect important al politicii in domeniul audiovizual este reprezentat de programul Media. Scopul acestui program care a inceput in 1990 este de a oferi sprijin financiar pentru productia europeana de filme si de programe TV de calitate, pentru circulatia lor in UE si nu numai si pentru a sprijini industria locala sa devina competitive pe plan international. Actualul program Media se desfasoara pe perioada 2007-2013 si are o finantare de 755 milioane euro.

Cultura
http://europa.eu/pol/cult/index_en.htm
http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/index_en.html

Desi Tratatul de la Maastricht (1992) recunoaste formal pentru prima data dimensiunea culturala a integrarii europene, initiativele culturale europene au inceput mai devreme. Este vorba despre programul Capitala Culturala Europeana ce se desfasoara cu succes in fiecare an incepand cu 1985.

Industria culturala europeana – cinema, audiovizual, publicatii, arte, muzica etc – au o importanta deosebita in economia EU, fiind sursa a 7 milioane de locuri de munca si a unor venituri importante.

De aceea, Uniunea Europeana deruleaza programe dedicate industriei culturale si pentru a sprijini accesul la oportunitatile oferite de piata unica si de tehnologiile digitale precum si pentru a facilita accesul la finantari.

Spre exemplu, prin Fondul European Social este sprijinita fundatia italiana Toscanini ce ofera cursuri de instruire pentru muzicieni inca de la jumatatea anilior 90.
Un alt program de anvergura este programul Cultura, care, pentru perioada 2007-2013, are un buget de 400 milioane euro. Scopul acestui program este de a ajuta la pastrarea elementelor de cultura cu semnificatie europeana, de a incuraja mobilitatea transnationala a lucrarilor din sectorul cultural, de a stimula dialogul intercultural.

Programul Capitala Culturala Eropeana inceput in 1985 era programat a se incheia in 2004, dar succesul sau a facut sa fie reinnoit pentru inca 15 ani. In 2007, cele doua orase alese a fi Capitale Culturale au fost Sibiu si Luxemburg, iar in 2008 acest titlu va fi impartit de alte 2 orase: Liverpool (Anglia) si Stavanger (Norvegia).

Un alt element de baza al domeniului cultural este diversitatea lingvistica pe care Uniunea o incurajeaza si o sprijina. Uniunea ajuta la eforturile de pastrare a limbilor minoritare sau regionale (basca, bretona, catalana etc.) si incurajeaza cetatenii europeni sa invete cel putin inca doua limbi europene pe langa limba materna.

In cadrul Comisiei Barosso, comisarul roman Leonard Orban a fost desemnat pentru a se ocupa de problema multilingvismului in Europa.

Educatie, Formare Profesionala si Tineret
http://europa.eu/pol/educ/index_en.htm
http://ec.europa.eu/education/index_en.html
http://europa.eu/youth/index.cfm?l_id=en

Desi Politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membrii UE au recunoscut ca impartasesc anumite obiective comune. De aceea, rolul Uniunii este de a sprijini cooperarea intre statele membre si, acolo unde este nevoie, de a completa actiunile acestora, mai ales prin sprijinirea mobilitatii si a cooperarii intre institutiile de invatamant.
Recunoscand importanta educatiei si a formarii profesionale, Uniunea Europeana finanteaza initiativele statelor membre prin patru programe: Leonardo da Vinci (dedicat formarii profesionale), Erasmus (finanteaza cooperarea intre universitati si schimburile de studenti), Grundtvig (finanteaza programe educationale pentru adulti) si Comenius (finanteaza cooperarea intre scoli si profesorii acestora).

De asemenea, UE aloca fonduri pentru cooperarea statelor membre in domeniul educatiei, pentru invatarea limbilor straine, pentru e-invatare, pentru diseminarea si schimbul de bune practici.

Cum politicile pentru tineri nu se refera numai la educatie si formare profesionala, a fost incheiat un Pact al Tinerilor din Europa ce stabileste un set de principii comune statelor UE pentru crearea de oportunitati egale pentru tineri. Aceste oportunitati se refera la gasirea unui loc de munca, la aceesul la educatie de calitate, la dreptul la securitate sociala.
In plus programul Youth for Europe (Tineri pentru Europa) promoveaza implicarea activa a in comunitate pentru a le conferi tinerilor un simt sporit al cetateniei europene si pentru a le dezvolta initiativa, creativitatea si spiritul antreprenorial.

Combaterea fraudei
http://ec.europa.eu/anti_fraud/index_ro.html
http://europa.eu/pol/fraud/index_en.htm

Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproape un miliard este fraudat. De aceea, pretejarea intereselor financiare ale UE reprezinta o prioritate pentru institutiile europene.
Uniunea Europeana are la dispozitie o serie de reglementari pentru combaterea fraudei sub toate aspectele sale: falsificare de bani, incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala, coruptia atat la nivelul Comunitatii cat si la nivel international.
Oficiul European de Lupta contra Fraudei (OLAF) este elemental de baza al luptei impotriva fraudei. Parte a Comisiei Europene, OLAF desfasoara anchete in cadrul institutiilor europene si in statele membre. De asemenea, investigheaza cazuri de frauda si in tarile ne-membre UE, dar cu care Uniunea are acorduri.

Cele mai importante fraude constau in deturnarea de fonduri din Fondurile Structurale, destinate finantarii agriculturii, coeziunii economice si sociale in cadrul Uniunii. Pe locul doi se claseaza fraudele provenite din evitarea platii accizelor si taxelor vamale la tigarete.

OLAF coordoneaza de asemnea Centru European Tehnico-Stiintific ce se ocupa cu depistarea monedelor false. In 2006 sau fost descoperite 164 000 de monede false (in comparatie cu 69 miliarde de monede aflate in circulatie).

OLAF duce o politica de “toleranta zero” in ceea ce priveste coruptia in institutiile europene, si demareaza anchete chiar daca sumele de bani implicate sunt foarte mici. In plus, OLAF coopereaza cu Comisia Europeana pentru a se asigura ca legile cu implicatii financiare, chiar de la conceperea lor, inlatura posibilitatile de frauda.

OLAF colaboreaza indeaproape cu autoritatile competente din statele membre pentru ca acestea sa-si coordoneze actiunile in scopul comun de combatere a fraudei. Mai mult ajuta la instruirea de specialisti si afera know-how-ul necesar desfasurarii cu succes a activitatilor de combatere a fraudei din tarile mambre.

Politica fiscala
http://europa.eu/pol/tax/index_en.htm
http://ec.europa.eu/taxation_customs/common/about/welcome/index_en.htm

Politica europeana in domeniul impozitarii are doua mari componente: impozitarea directa – care este responsabilitatea statelor membre si impozitarea indirecta, ce afecteaza libera circulatie a bunurilor si serviciilor.

Statele membre au luat deja masuri pentru a preveni evaziunea fiscal si dubla impozitare, iar politica europeana in domeniu are ca scop sa se asigure ca pe piata interna concurenta nu este distorsionata de diferente intre sistemele si ratele de impozitare indirecta. In plus, au fost luate masuri pentru a preveni efectele negative ale competitiei in domeniul impozitarii, ce pot aparea in cazul transferurilor de fonduri intre statele membre ale Uniunii Europene.

In ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata exista un acord intre statele membre de a o fixa la minim 15%. Evident sunt si exceptii de la aceasta regula, existand bunuri exceptate de TVA sau carora li se aplica un TVA mai scazut. In general bunurile si serviciile ce beneficiaza de aceste exceptii nu sunt in concurenta directa cu bunuri si servicii similar din celelalte state membre, cum ar fi preturile meniurilor din restaurante.

Diferentele in nivelurile accizelor practicate de statele membre pot distorsiona foarte usor concurenta, de aceea se supun unor reglementari comune. Cu toate aceste, intervin anumite diferentele culturale (decizia unei tari de acciza sau nu bauturile alcoolice cum ar fi vinul si berea) si diferentele economice – spre exemplu, unei tari care se bucura de un sector al finantelor publice sanatos nu i se poate impune sa aplice diverse impozite doar de dragul impozitarii.

In domeniul impozitarii companiilor, UE are doua obiective majore: sa evite competitia neloiala in domeniul impozitarii si sa asigure libera circulatie a capitalurilor. Regulile Uniunii impiedica statele membre sa foloseasca sistemul impozitelor pentru a influenta deciziile de investitii in detrimentul altor state membre. Mai mult, UE urmareste stabilirea unei baze de impozitare comune pentru toate companiile din UE, adica acelasi tip de tranzactie sa se supuna unui singur set de reguli, lasand totodata la nivelul statelor membre sa stabileasca nivelul ratei impozitarii.

Politica vamala
http://europa.eu/pol/cust/index_en.htm
http://ec.europa.eu/dgs/taxation_customs/index_en.htm
http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l11003.htm
http://ec.europa.eu/taxation_customs/dds/tarhome_ro.htm

Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europene si este esentiala pentru buna functionare a pietei interne, ce nu poate exista fara un set comun de reguli, aplicabil la granitele externe ale Uniunii.

Uniunea vamala pe care au constituit-o statele membre ale UE presupune eliminarea taxelor si barierelor vamale la importul si export intra-comunitar. De asemenea, presupune adoptarea unui Tarif Vamal Comun, un tarif ce se aplica tuturor bunurilor importate din state terte.

Un alt instrument al politicii vamale comune il constituie Tariful Integrat al Comunitatilor Europene (TARIC) infiintat pentru a incorpora toate masurile comerciale si comunitare ce se aplica bunurilor importate si exportate din Uniunea Europeana.

Pe baza nomenclatorului international, Sistemul Armonizat, Uniunea Europeana a adoptat Nomenclatorul Combinat care este un instrument tarifar si statistic. Uniunea Europeana foloseste acest instrument pentru a colecta taxele vamale, pentru a centraliza date statistice privind comertul intra- si extra-comunitar.

In 1994, toata legislatia europeana a fost adunata in Codul Vamal Comunitar care are ca scop sa asigure o interpretare comuna, in toate statele membre ale Uniunii, a prevederilor vamale.

Desi in interiorul Uniunii Europene nu mai sunt granite, serviciul vamal ramane in continuare foarte important, 20% din comertul international fiind procesat de vamile europene, aceasta insemnand mai mult de 2 miliarde de tone de marfuri anual si 100 de milioane de declaratii vamale.

Cercetare si inovare
http://europa.eu/pol/rd/index_en.htm
http://ec.europa.eu/research/index.cfm?lg=en

Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cercetarii si inovarii il constituie nevoia pentru coordonarea activitatilor tarilor membre pentru cresterea eficacitatii si reducerii costurilor, precum si consolidarea competitivitatii internationale a economiei europene.

Printre cele mai importante realizari in cadrul acestei politici se numara stabilirea unui sistem uniform de standarde si specificatii tehnice, ceea ce a dus la diminuarea sau chiar la eliminarea barierelor tehnologice in calea liberei circulatii.

Principalul instrument al politicii de cercetare si inovare il constituie programele cadru multianuale. In perioada 2007-20013 se desfasoara Programul Cadru 7 (PC7) ce are un buget de 50,5 miliarde euro, cu 40% mai mult decat predecesorul sau, PC6.

PC7 se desfasoara pe 4 paliere:
- Cooperare – cercetare comuna in domenii precum: sanatate, alimentatie, agricultura, pescuit, biotehnologie, tehnologia informatiei, nano-stiinte, nanotehnologie, energie, mediu (inclusiv domeniul schimbarii climatice), transport, stiinte umane si socio-economice, securitate. Acestei componente a PC7 ii revin 32,4 miliarde de euro;
- Idei, componenta ce include crearea Consiliului European pentru Cercetare pentru a sprijini cercetarea (cu un buget de 7,5 miliarde euro)
- Oameni – componenta de resurse umane are un buget de 4,75 miliarde, bani ce vor fi folositi pentru acordarea de burse pentru tineri cercetatori, pentru incurajarea educatiei pe toata durata vietii, pentru parteneriate intre mediul academic si cel industrial, pentru premii de excelenta si pentru shimbul de cercetatori intre state membre si state non-UE.
- Abilitati – include infrastructura de cercetare, dezvoltarea capacitatii de cercetare a intreprinderilor mici si mijlocii, dezvoltarea clusterelor stiintifice in regiunile Europei si promovarea stiintei in societate. Aceasta din urma componenta are alocat un buget de 4,1 miliarde de euro.

Inca 1,7 miliarde euro sunt destinati pentru activitati non-nucleare ale Centrului Comun de Cercetare, o retea de 7 centre de cercetare din Uniunea Europeana.

Cercetarea este una din componentele asa numitului “triunghi al cunoasterii”, din care mai fac parte educatia si inovarea. Aceasta structura este indispensabila pentru o economie dinamica, bazata pe cunoastere. Institutul Tehnologic European, ce isi va incepe activitatea in cursul acestui an, va avea drept scop sa interconecteze cele trei componente ale „triunghiului”, iar rezultatele obtinute din cercetare sa le transpuna in activitatile comerciale.

Societatea informationala
http://europa.eu/pol/infso/index_en.htm
http://ec.europa.eu/dgs/information_society/index_en.htm

Unul dintre obiectivele Uniunii Europene este sa se asigure ca cetatenii, guvernele si mediul de afaceri continua sa joace un rol important in modelarea economiei globale bazate pe cunoastere si informatie.

- Politica europeana in domeniul societatii informationale se bazeaza pe patru componente principale:
- Politica in domeniul telecomunicatiilor
- Sprijinirea dezvoltarii tehnologiei informatiei si comunicarii (TIC)
- Contributia la crearea unei industrii comunitare competitive
- Promovarea retelelor trans-europene in domeniul telecomunicatiilor, transportului si energiei.

Incepand din 1987, ca raspuns la liberalizarea pietelor de telecomunicatii, Uniunea Europeana a inceput sa traseze un cadru legislativ pentru deschiderea treptata a pietelor serviciilor si echipamentelor destinate telecomunicatiilor. De la liberalizarea completa a acestor piete in 1998, Uniunea Europeana a fost nevoita sa redefineasca legislatia in domeniu pentru a acoperi toate „serviciile si retelele electronice de comunicatie”.
Acest nou cadru legislativ, in vigoare din 2003, are ca scop:
- Simplificarea reglementarilor pentru companiile ce livreaza servicii informationale
- Sa se asigure ca intr-un mediu concurential, toti clientii au dreptul la un set de servicii de baza (telefon, fax, internet, apeluri de urgenta) la preturi rezonbile si, de asemenea, ca persoanele cu dezabilitati nu sunt excluse
- Sa stimulete concurenta prin reducerea pozitiilor dominante pe care anumite monopoluri au reusit sa le mentina pentru unele servicii, cum ar fi accesul la internet de mare viteza.

In paralel cu deschiderea pietelor si cu activitatea de reglementare a domeniului, Uniunea Europeana a urmarit ca cetatenii si mediul de afaceri sa beneficieze de realizarile obtinute de societatea informationala. Astfel in 2006, Comisia Europeana a reglementat reducerea serviciilor de roaming pentru telefonia mobila si pana la sfarsitului lui iunie 2007, texale pentru aceste servicii au fost reduse, in unele cazuri, cu 70%.

O alta prioritate pe termen lung este sa se previna o „diviziune digitala” ce se poate apare intre regiunile Uniunii Europene sau intre statele sale membre, unele dintre ele avand un acces redus la internet sau la noile servicii digitale.

Ca urmare, Uniunea Europeana a lansat o serie de initiative menite sa faciliteze accesul cetatenilor la comunicatii de mare viteza, sa extinda serviciile electronice pentru intreprinderi si sa faca accesibile on-line serviciile pentru public.

Tehnologiile informationale si de comunicatie reprezinta un sector major al activitatii economice, generand aproape 6% din PIB-ul Uniunii Europene. Mai mult, acest sector este de o importanta vitala pentru cresterea eficientei si competitivitatii tuturor sectoarelor productive si de prestari de servicii.

Ca urmare, Uniunea Europeana, prin initiativele sale urmareste sa asigure accesul cetatenilor si intreprinderilor la o infrastructura de comunicatii si la o gama larga de servicii la standarde internationale si putin costisitoare. Mai mult, fiecare cetatean trebuie sa aiba cunostintele necesare pentru a trai si a munci in aceasta noua societate informationala, Uniunea Europeana punand un accent sporit pe educatia pe tot parcursul vietii ca o componenta de baza a modelului social European.

Energie
http://europa.eu/pol/ener/index_en.htm
http://ec.europa.eu/energy/index_en.html

Initial, politica in domeniul energiei se baza pe carbune si pe energia nucleara. Cele doua componente ale sectorului energetic au fost reglementate chiar de la infiintarea Comunitatii Europene prin Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului si, respectiv, prin Tratatul Euratom.

Ca urmare a crizei energetice din 1970 si a faptului ca energia nucleara a inceput sa devina controversata, Uniunea Europeana a dezvoltat o alta abordare care sa raspunda mai bine necesitatilor pietei unice europene. In acest sens, principalele obiective ale politicii in domeniul energiei vizau crearea unei piete energetice interne, bazata pe concurenta, dereglementare, dezvoltare durabila si protectia consumatorilor, o mai buna cooperare internationala, garantarea sigurantei furnizarii energie si micsorarea impactului negativ asupra mediului inconjurator.

In a doua jumatate a anilor ’90, Uniunea Europeana a adoptat masuri pentru liberalizarea pietelor gazelor naturale si a electricitatii si norme pentru standardizarea utilajelor si a produselor energetice. Mai mult, UE a luat o serie de masuri si a initiat programe de actiune pentru a diminua dependenta fata de furnizorii externi de combustibili fosili si de energie si pentru a garanta siguranta aprovizionarii.

In martie 2007, liderii UE au ajuns la concluzia ca trebuie sa dezvolte o politica integrata in domeniul energiei si a protectiei mediului inconjurator cu scopul de a reduce consumul de combustibili fosili (ce reprezinta o resursa naturala epuizabila), de a pune in aplicare modalitati de economisire a energiei si de a pune la punct metode alternative de producere a energiei electrice.

In prezent 80% din nevoia de energie a Uniunii este sustinuta de combustibili fosili – gaze naturale, petrol si carbune, din care o mare parte este importata, facand astfel ca Uniunea Europeana sa fie deosebit de vulnerabila la potentialele reduceri ale ofertei sau la cresterea preturilor pe plan international. In acest sens, s-a ajuns la concluzia ca o serie de masuri trebuie luate pana in 2020 pentru a raspunde mai bine nevoilor consumatorilor si pentru a proteja mediul inconjurator. Astfel, se urmareste:
- Economisirea a 20% din consumul de energie previzionat pentru 2020;
- Cresterea pana la 20% a surselor energetice regenerabile (energie solara, eoliana, biomasa) in totalul consumului de energie;
- Crestere, cel putin, pana la 10% a biocombustibililor pana in 2020, cu conditia ca biocombustibilii de „a doua generatie” din culturi neagricole sa devina disponibili pentru comercializare;
- Reducerea, pana in 2020, cu cel putin 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera;
- Realizarea unei piete energetice interne care sa aduca beneficii in mod real si eficient pentru fiecare persoana si companie in parte;
- O mai buna integrare a politicii in domeniul energie cu alte politici cum ar fi politica agricola si cea comrciala;
- O mai buna cooperare internationala.

Transporturi
http://europa.eu/pol/trans/index_en.htm
http://ec.europa.eu/dgs/energy_transport/index_en.html

Transporturile reprezinta una dintre politicile ce au fost considerate de interes comunitar inca de la infiinatarea Comunitatilor Europene. De la semnarea Tratatului de la Roma, politica in acest domeniu sa axat pe desfiintarea frontierelor intre tarile membre, contribuind astfel la atingerea obiectivului de libera circulatie a bunurilor si personalelor. Scopul politicii in domeniul transporturilor este de a contribui la crearea pietei interne, de a asigura dezvoltarea durabila a sectorului, de a extinde retelele de transport in toata Uniunea Europeana, de a maximiza folosirea retelelor de transport si de a promova cooperarea internationala.

Realizarea pietei unice europene a insemnat un punct de turnura pentru politica in domeniul transporturilor. Astfel, inlaturarea granitelor interne ale Uniunii Europene a dus la o crestere semnificativa a transportului de bunuri si persoane pe distante lungi. Pentru ca cetatenii europeni si companiile din UE sa se bucure pe deplin de beneficiile pietei interne, in ultimul deceniu Uniunea Europeana a luat masuri pentru liberalizarea pietelor nationale de transport, in special cele privind transportul rutier si aerian si intr-o mai mica masura transportul pe caile ferate.
In urma deschiderii pietelor transportului rutier, camioanele pot actiona si in alte tari decat cea de origine, astfel ca nu mai sunt nevoite sa parcurga distante foarte lungi fara incarcatura. In 2003 a intrat in vigoare un prim pachet de masuri vizand liberalizarea transportului pe caile ferate, deschizand liberei concurente aproximativ 70-80% din totalul traficului pe cai ferate.

Ca efect al liberalizarii transportului aerian, calatorii beneficiaza de tarife mai mic si de conexiuni mai bune intre statele membre. Mai mult, in 2007, UE a semnat un acord de „cer deschis” cu SUA conform caruia orice linie aeriana europeana poate zbura din orice oras al Uniuni catre orice oras din SUA.

De asemenea, Uniunea Europeana promoveaza proiecte majore de infrastructura de transport, asa numitele Retele Trans-Europene ale caror obiective sunt de a elimina blocajele pe principalele cai navigabile est-vest ce fac legatura intre Rin, Main si Dunare; de a pune in aplicare un program menit sa reglementeze traficul pe rutele maritime congestionate aflate de-a lungul coastelor tarilor UE si de moderniza mai multe cai ferate ce leaga nordul de sudul Europei, respectiv estul de vest.

In 2001, prin Cartea Alba a Transporturilor, revizuita in 2006, Comisia a stabilit o serie de masuri pentru fiecare segment de transport in parte, din care unele sunt deja puse in aplicare (spre exemplu perioada obligatorie de odihna pentru soferii de camioane a crescut de la 8 la 9 ore). Alte obiective vizate de Cartea Alba sunt: stoparea declinului transportului de calatori si marfa pe caile ferate; reducerea intarzierilor avioanelor prin crearea unei structuri integrate la nivel european petru controlul traficului aerian; investitii mai mari in modernizarea rutelor navigabile interne si maritime; combinarea modalitatilor de transport pentru diminuarea blocajelor, reducerea preturilor si ameliorarea calitatii aerului.

Protectia Consumatorilor
http://europa.eu/pol/cons/index_en.htm 
http://ec.europa.eu/consumers/index_en.htm

Primele regelementari ale politicii in domeniul protectiei consumatorilor au aparut la mijlocul anilor 70, cand Comisia a lansat primul program de actiune in acest domeniu. In acest program de actiune au fost stipulate cinci drepturi fundamantale, ce au stat la baza dezvoltarii ulterioare a cadrului legislativ in domeniul protectiei consumatorilor. Aceste drepturi se refera la:
- Dreptul la protejarea sanatatii si a securitatii
- Dreptul la protejarea intereselor economice
- Dreptul la compensatii
- Dreptul la informare si educare
- Dreptul la reprezentare.
Primele programe de actiune au pus accentul pe aspectele orizontale ale acestei politicii si pe nevoia integrarii obiectivelor sale in celelalte politci comunitare care afectau, intr-un fel sau altul, consumatorii: politica agricola, politica energetica, politica privind protectia mediului inconjurator, politica in domeniul transporturilor.

De-a lungul anilor politica s-a dezvoltat, masuri de securitate au fost luate pentru a garanta protectia consumatorilor, ele vizand, printre altele: clauzele contractuale abuzive, practicile comerciale loiale, publicitatea comparativa si inselatoare, vanzarile la distanta, drepturile pasagerilor. De asemenea, reglementarile europene stipuleaza cerintele de securitate ce se aplica multor produse cum ar fi: jucariile, echipamentele de protectie individuala, cosmeticele, produsele farmaceutice, produsele electrice si pe baza de gaz etc.

Ca urmare a evolutiei nevoilor si asteptarilor consumatorilor, scopul politicii in sine s-a largit, astfel incat increderea consumatorilor este pusa pe primul plan, noile reglementari urmarind stabilirea de standarde mai sofisticate privind siguranta si sanatatea consumatorilor. In perioada 2007-2013 se desfasoara un nou program de actiune, cu un buget de 157 milioane de euro, ce are doua obiective principale: asigurarea unui nivel sporit de protectie a consumatorilor (printr-o mai buna informare, consultare si reprezentare a consumatorilor) si asigurarea aplicarii efective a reglementarilor europene (printr-o mai buna colaborare privind controlul aplicarii legislatiei, prin educare, informare si prin modalitati de recurs puse la dispozitia consumatorilor).

In anul 2002, a fost infiintata Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara care, impreuna cu Comitetul permanent pentru lantul alimentar si santatea animalelor evalueaza riscurile ce pot interveni de-a lungul lantului alimentar.

Pentru consumatori a fost infiintata Reteaua Centrelor Europene pentru Consumatori (ECC-Net) care preia plangerile consumatorilor din fiecare stat membru. Alta retea paralela, FIN-NET are acelasi rol ca si ECC-Net pentru plangerile trans-frontaliere privind serviciile financiare.

Mediu
http://europa.eu/pol/env/index_en.htm
http://ec.europa.eu/environment/index_en.htm
Uniunea Europeana s-a implicat in protectia mediului inconjurator abia in anii ’70, cand aceasta problema a devenit de interes la nivel mondial. Primele masuri luate la nivel European vizau ameliorarea calitatii vietii, limitarea poluarii, introducerea principiului prevenirii poluarii si cel rationalizarii resurselor naturale. La inceput aceste masuri erau orizontale, integrate in alte politici comunitare, abia in 1982, devenind o politica de sine statatoare.

De atunci actiunile Uniunii Europene s-au multiplicat, in 1990 a fost infiintata Agentia Europeana a Mediului, au fost adoptate masuri privind tratarea deseurilor periculoase, liberul acces la informatia privind mediul inconjurator, conservarea biodiveristatii. A fost de asemenea adoptat programul LIFE, ca instrument financiar de gestiune a proiectelor privind protectia mediului inconjurator din statele membre.

Incepand cu anul 2000, UE si-a reorganizat politica in domeniul protectiei mediului, actionand cu mai multa flexibilitate si in loc sa impuna standarde pentru diferite produse, lasa posibilitatea producatorilor sa adere la instrumente ce satisfac cerintele europene de protectie a mediului, cum ar fi eco-etichetarea si auditul de mediu.

Politica europeana se concentreaza in prezent pe combaterea cresterii emisiilor de gaze cu efect de sera, pe protectia biodiversitatii, rezolvarea problemei desertificarii, a despaduririlor abuzive, a impactului poluarii asupra sanatatii publice.

Intrega politica se bazeaza pe principiul „poluatorul plateste”. „Plata” poate sa ia mai multe forme: investitii pentru alinierea la standardele de mediu, obligatia de a lua inapoi, de a recicla sau de a elmina produsele dupa utilizarea de catre cnsumatori sau o taxa impusa intreprinderilor sau comsumatorilor care folosesc produse neecologice, cum este cazul anumitor ambalaje. 

Uniunea Europeana investeste foarte multe fonduri in cercetare pe probleme legate de protectia mediului si in programe menite sa protejeze biodiversitatea si mediul. Spre exemplu, Programul LIFE+, finantand proiecte de cercetare si de imbunatatire a mediului inconjurator, are un buget de 2 miliarde euro pentru perioada 2007-2013. De asemenea, UE acorda asistenta in domeniul protectiei mediului si tarilor non-UE.

Sanatate publica
http://europa.eu/pol/health/index_en.htm
http://ec.europa.eu/health/index_en.htm

In anul 2000, Comisia Europeana a lansat o strategie comunitara in domeniul sanatatii, avand ca obiectiv crestereanivelului de informare asupra sanatatii publice, infiintarea unui sistem de reactie rapida in cazul aparitiei unui pericol major la adresa sanatatii si stabilirea unei strategii de cercetare a factorilor determinanti in domeniul sanatatii.

Uniunea Europeana, prin planurile sale de actiune vizeaza combaterea cancerului (in special a cancerului determinat de tabagism, pentru aceasta luand masuri ce vizeaza publicitatea, vanzarea si inscriptionarea produselor din tutun), a SIDA si a bolilor transmisibile, a toxicomaniei si a dopajului. De asemenea, alte prioritati ale UE sunt promovarea sanatatii mentale, a sanatatii si a securitatii alimentare.

In perioada 2007-2013, UE aloca mai multe de 50 milioane de euro anual pentru programe in domeniul sanatatii publice, ce vizeaza protectia impotriva amenintarilor la sanatatea publica, reducerea inegalitatilor si imbunatatirea informarii si a cooperarii intre diferite tari, in special in ceea ce priveste bolile rare sau bolile ce afecteaza copiii.

In plus, Uniunea Europeana aloca 6 miliarde de euro pentru cercetare in cadrul Programului Cadru 7 pentru Cercetare si Dezvoltare Tehnologica. Obiectivul este de a imbunatati calitatea sanatatii cetatenilor europeni, de a creste si de a intari competitivitatea si capacitatea de inovare a industriilor legate de sanatatea publica.

Politica regionala
http://europa.eu/pol/reg/index_en.htm
http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.htm

Obiectivul de coeziune economica si sociala al Uniunii Europene a fost introdus in 1986 cand a fost adoptat Actul Unic European, iar politica regionala a fost definita pentru prima data in Tratatul de la Maastricht in 1992.
Politica regionala a UE urmareste reducerea disparitatilor de dezvoltare economica si sociala intre regiuniel Europei, incurajarea unei dezvoltari armonioase de-a lungul intregii Uniuni si promovarea egfalitatii de sanse. Politica regionala, pentru a-si atinge obiectivele, are la dispozitie mai multe instrumente financiare – fondurile structurale si Fondul de Coeziune – carora pentru perioada 2007-2013 li s-au alocat 348 de miliarde din bugetul comunitar.

Exista diferente mari de dezvoltare atat intre statele membre cat si intre regiunile din interiorul acestora. Aceste diferente de dezvoltare s-au adancit odata cu aderarea celor zece state in 2004, a Romaniei si Bulgariei in 2007. Astfel una dintre cele mai prospere regiuni ale Europei (Londra) are un PIB pe locuitor de noua ori mai mare decat cel inregistrat in cele mai sarace regiuni ale Romaniei.

Pe de alta parte, impactul pozitiv al politicii de coeziune s-a facut simtit de-a lungul anilor: cazul cel mai concludent este cel al Irlandei, care avea, in 1973 cand s-a alaturat Uniunii Europene, un PIB ce reprezenta 64% din media europeana, iara cum are unul dintre cele mai mare PIB-uri din UE.

Uniunea Europeana a profitat de aderarea celor 12 noi state membre pentru a-si reorganiza politica regionala si, pentru perioada 2007-2013 are trei mare obiective: convergenta, competitivitate si cooperare. Aceasta noua abordare a primit denmirea de Politica de Coeziune.

Pentru perioada 2007-2013, trei instrumente financiare vor finanta programele regionale:
Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDR) – ce finanteaza proiecte generale de infrastructura, inovare si investitii
Fondul Social European (FSE) – finanteaza proiecte pentru formarea continua si pentru alte programe de asistenta in vederea ocuparii fortei de munca
Fondul de Coeziune (FC) – finanteaza proiecte mari de infrastructura de mediu si de transport in noile state membre si Spania si Portugalia (standardele de viata sunt sub 90% din media europeana).
Politica de coeziune urmareste sa atinga obiectivele Agendei Lisabona de crestere economica si creare de noi locuri de munca prin transformarea regiunilor europene in locuri atractive pentru investitii, prin incurajarea inovatiei, a spiritului antreprenorial si a economiei bazate pe cunoastere si prin crearea de locuri de munca mai multe si mai bune.

Ocuparea fortei de munca, afaceri sociale si egalitate de sanse
http://europa.eu/pol/socio/index_en.htm
http://ec.europa.eu/employment_social/index_en.html

Politica sociala si de ocupare a fortei de munca este aproape neglijata de Tratatul de la Roma, acesta avand prevederi legate numai de libera circulatie a persoanelor ca modalitate de realizare a pietei unice. Odata cu Tratatul de la Amsterdam, politica sociala, ca instrument in lupta impotriva discriminarilor de orice fel, a fost considerata de importanta comunitara.

Cele doua componente de baza ale politicii sociale si de ocupare a fortei de munca sunt reprezentate de Strategia Europeana pentru Ocupare si de Agenda Sociala.

In cadrul Strategiei Europene pentru Ocupare, statele membre adopta in comun linii directoare pentru ocupare in care sunt stabilite prioritatile comune si obiectivele individuale ale fiecarui stat in parte. Liniile directoare vin in sprijinul politicilor nationale de a atinge obiectivele de ocupare toatala a fortei de munca, de a imbunatati calitatea si productivitatea muncii si de a intari coeziunea sociala si teritoriala.

Agenda Sociala acopera masurile menite sa creeze noi locuri de munca, sa lupte impotriva saraciei si sa promoveze egalitatea de sanse pentru toti, astfel incat muncitorii sa se bucure de aceleasi drepturi sociale indiferent de tara in care aleg sa munceasca.

Dreptul de a munci oriunde pe teritoriul Uniunii Europene este un drept fundamental al cetatenilor europeni. Uniunea Europeana incurajeaza mobilitatea muncitorilor pentru beneficiile pe care le aduce persoanelor in termini de dezvoltare profesionala si individuale, iar serviciile publice de ocupare a fortei de munca din 31 de tari au la dispozitie portalul Eures pentru a publica locuri de munca disponibile, un loc unde se pot gasi peste 1 milion de oferte de munca.

Uniunea Europeana aloca sume importante pentru implementarea obiectivelor politicii sociale. Fondul Social are peste 7 miliarde euro pentru 2007-2013 pentru a creste adaptabilitatea lucratorilor si a intreprinderilor, pentru a facilita accesul pe piata muncii, pentru a combate discriminarea si pentru a imbunatati sistemul educational si de instruire profesionala.
 
Programul PROGRESS are un buget de 743 milioane de euro pentru a incuraja invatarea de-a lungul Europei, schimbul de bune practici si promovarea politicilor europene.

In plus Fondul European pentru Ajustare Globala are un buget de 500 milioane anual pentru a sprijini muncitorii disponibilizati, ca urmare a procesului de globalizare.

Implementarea politicii sociale este sustinuta de doua agentii europene: Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca  si Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditii de Viata si de Munca.

Dezvoltare
http://ec.europa.eu/development/AboutGen_en.cfm
http://ec.europa.eu/europeaid/index_en.htm

La baza politicii de dezvoltare a Uniunii Europene stau comertul si ajutorul umanitar. Politica de dezvoltare a luat fiinta ca expresie a dorintei Uniunii Europene de a-si asuma rolul de jucator important pe plan international, prin ajutarea tarilor mai putin dezvoltate de a lupta impotriva saraciei si de a se integra in comertul mondial.

In sprijinul politicii de dezvoltare, UE a redus sau eliminat tarifele vamale, precum si cotele pentru importurile de produse din cele 49 de tari cel mai putin dezvoltate. Acordurile comerciale incheiate de UE cu ACP (tarile din Africa-Caraibe-Pacific) au fost considerate un model de cum isi pot deschide tarile dezvoltate pietele pentru produse provenind din aceste state. Cu toate acestea, comertul cu ACP a continuat sa scada, asa ca Uniunea Europeana a inceput sa se concentreze si pe asistenta financiara si tehnica pentru a imbunatati infrastructura fizica si sociala si pentru a dezvolta capacitatea productiva a tarilor mai putin dezvoltate.

Marea parte a ajutorului financiar acordat de UE ia forma creditelor nerambursabile, iar Banca Europeana pentru Investitii acorda credite pe termen lung partenerilor din afara Uniunii, in special tarilor in dezvoltare. In 2006, aceste imprumuturi s-au cifrat la 5,9 miliarde de euro.

Ajutorul acordat de Uniune este coordonat cu ajutorul acordat de fiecare stat membru in parte si de alti donori internationali si concentreaza in principal pe:
- Imbunatatirea relatiei intre comert si dezvoltarea economica
- Integrare si cooperare regionala
- Sprijin pentru politici macroeconomice sanatoase
- Dezvoltarea infrastructurii de transport
- Siguranta alimentara si dezvoltare rurala durabila
- Constructia capacitatii institutionale.

Extindere
http://europa.eu/pol/enlarg/index_en.htm
http://ec.europa.eu/enlargement/index_en.htm

Uniunea Europeana a parcurs un drum lung de la cei 6 membri initiali, ce au creat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Oteluilui in 1952 si Comunitatea Economica Europeana in 1958, pana in prezent cand are 27 de membri si se intinde de la Atlantic la Marea Neagra.

Uniunea Europeana a cunoscut mai multe valuri de aderari: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie in 1973, Grecia in 1981, Portugalia si Spania in 1986, Austria, Finlanda si Suedia in 1995, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria in 2004 si Bulgaria si Romania in 2007. Fiecare aderare a contribuit la diversitatea culturala si lingvistica ce reprezinta deja o marca a Uniunii Europene.

Valul de aderare din 2004 a fost cel mai mare din toata istoria Uniunii Europene si si-a avut radacinile in colapsul comunismului in Europa de est, simbolizat prin caderea zidului Berlinului in 1989. Din cauza numarului mare de state care au aderat in 2004, precum si din cauza nivelului mai scazut de dezvoltare din noile state membre, au existat temeri din partea celor 15 state deja membre UE ca vor trebui sa faca fata unui influx major de emigrari si de forta de munca ieftina. Pe de alta parte, noile state membre se temeau de preluari masive ale companiilor nationale de catre companii europene. Multe din aceste temeri, de o parte si de alta, s-au dovedit a fi nefondate.

Ca urmare, Uniunea Europeana a decis in vara anului 2006 ca orice viitoare extindere sa ia in considerare capacitatea Uniunii de a face fata aderarii de noi membri, fara ca aceasta sa constituie o preconditie pentru obtinerea calitatii de membru EU. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un stat care vrea sa devina parte a UE sunt stabilite in Tratatul de la Maastricht: respectarea principiului libertatii, democratiei, drepturilor fundamentale si drepturilor omului precum si existenta statului de drept. Aceste criterii au fost detaliate la o intrunire de la Copenhaga din 1993, cand au fost stabilite conditiile de baza pe care trebuie sa le indeplineasca un stat inainte de a deveni membru al UE:
Institutii stabile ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului si protectia minoritatilor (criteriul institutional)
O economie de piata functionala si capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale de pe piata interna (criteriul economic)
Capacitatea de a-si asuma obligatiile de membru precum si existenta unei adminsitratii capabile sa puna in practica legislatia europeana (criteriul administrativ).

Chiar inainte de aderarea Romaniei si Bulgariei in 2007, Uniunea Europeana a inceput (in noiembrie 2005) negocieri de aderare cu inca doua state candidate, Croatia si Serbia, ce se asteapta a fi incheiate in cativa ani.

Mai mult, in decembrie 2005, UE a acceptat candidatura Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, chiar daca nu au stabilit inca o data pentru inceperea negocierilor.

Comert
http://europa.eu/pol/comm/index_en.htm
http://ec.europa.eu/trade/index_en.htm

Politica comerciala comuna sta la baza relatiilor externe ale Uniunii Europene. Avand la baza un set de regului uniformizate ca parte a Uniunii Vamale si a Tarifului Vamal Comun, politica comerciala guverneaza realtiile comerciale ale Uniunii Europene cu tarile non-UE. Uniunea Europeana urmareste si incurajeaza deschiderea pietelor si dezvoltarea comertului si sprijina, prin masuri preferentiale, tarile in dezvoltare in efortul lor de a se integra in comertul mondial.

Eliminarea barierelor in calea liberului comert in cadrul Uniunii Europene a contribuit in mod semnificativ la sporirea prosperitatii cetatenilor europeni si a contribuit la intarirea rolului jucat de UE pe plan mondial. Statele membre nu numai ca au liberalizat total comertul intre ele, ci au si unificat tarifele vamale nationale pentru bunurile importate din afara Uniunii. Crearea Tarifului extern comun a insemnat si ca Uniunea Europeana participa ca entitate la negocierile internationale, comertul international devenind astfel unul dintre instrumentele de baza ale integrarii europene.

Uniunea Europeana participa in toate negocierile internationale pentru liberalizarea comertului, ultimele desfasurandu-se sub auspiciile Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) si este cunoscuta sub denumirea de Runda Doha. Scopul acestor negocieri incepute in 2001 este de a reduce si mai mult sau de a elimina acolo unde este posibil barierele tarifare si netarifare din calea comertului mondial. Uniunea Europeana in cadrul rundelor anterioare de negocieri a redus majoritatea taxelor vamale pentru importurile industriale, avand un tarif mediu de 4%, unul dintre cele mai scazute din toata lumea.

Politica europeana comerciala este strans legata de cea de dezvoltare, Uniunea Europeana stabilind o intreaga retea de acorduri bilaterale. Pe langa acordurile cu tarile din bazinul Marii Mediterane, cu Rusia si cu fostele republici din blocul soviet, UE acorda acces liber pe pietele sale tuturor importurilor (cu exceptia armelor) din cele mai putin dezvoltate tari ale lumii.

Mai mult, Uniunea Europeana dezvolta o noua strategie comerciala cu cele 78 de tari aprtenere din ACP (Africa-Pacific-Caraibe), acorduri cu Africa de Sud ce vor duce la liberalizarea comertului si este pe cale sa negocieze un acord de liberalizare cu cele 6 tari ale Consiliului pentru Cooperare din Golf – Bahrain, Kuwait, Oman, Qatar, Arabia Saudita si Emiratele Araba Unite. Pentru a completa rolul international pe care il detine UE in domeniul comertului, a incheiat acorduri cu Mexic si Chile si incearca sa liberalizeze comertul cu grupul Mercosur – Argentina, Brazilia, Paraguay si Uruguay.

Relatii externe
http://europa.eu/pol/ext/index_en.htm
http://ec.europa.eu/external_relations/index.htm
http://ec.europa.eu/world/index_en.htm

Termenul de “relatii externe” acopera toate aspectele ale politicii de afaceri internationale ale UE, cu exceptia comertului (ce reprezinta o politica separata) si a relatiilor cu tarile ACP (Africa-Pacific-Caraibe) ce cad sub incidenta Conventiei Lome (acum denumita Acordul Cotonou) de mai bine de 30 de ani.

Programele de asistenta externa stau la baza politicii in acest domeniu, Uniunea Europeana si statele sale membre furnizand jumatate din asistenta internationala de dezvoltare, in fiecare an alocand aproximativ 7 miliarde de euro pentru proiecte de dezvoltare economica si sociala din intreaga lume.

In centrul relatiilor externe ale UE se afla relatia sa cu Statele Unite ale Americii, in cadrul carora comertul reciproc se ridica la 1 miliard de euro pe zi. Mai mult, modul in care UE si SUA au rezolvat probleme legate de legislatia privind concurenta si cum au reusit sa ajunga la intelegeri privind recunoasterea standardelor s-au transformat intr-un model pentru relatiile EU cu alte tari cum ar fi Japonia si Canada.

O serie de acorduri si parteneriate individuale au fost incheiate cu tarile din fostul bloc soviet, dar si cu Rusia. Relatia cu Rusia este de o importanta deosebita si se desfasoara in principal in patru domenii cheie: afaceri economice, cooperare in domeniul cercetarii, cultura si educatie si probleme legate de securitatea interna si externa. UE intentioneaza sa introduca si cooperarea in domeniul energiei in viitoarele acorduri cu Rusia.

Ca si estul Europei, tarile din bazinul marii Mediterane sunt la granitele externe ale Uniunii Europene, iar UE intentioneaza sa creeze cu acestea o zona de liber schimb. Aceasta zona include si Israelul si tarile arabe din sudul si estul Mediteranei.

In anul 2004, dupa ultima extinderea, UE a infiintat politica europeana de vecinatate pentru a facilita crearea de relatii economice si politice privilegiate cu tarile mediteraneene, cu tarile din estul Europei si cele din zona de sud a Caucazului. In cadrul acestei politici va fi acordata asistenta tehnica printr-un nou instrument financiar: Instrumentul European pentru Vecinatate si Parteneriat cu un buget de 12 miliarde de euro pentru 2007-2013.

In afara relatiilor bilaterale, UE si-a intensificat si relatiile cu organizatiile internationale (Natiunile Unite, NATO si Consiliul Europei) precum si cu gruparile regionale, in special cele din America Latina si Asia.

Justitie, libertate si securitate
http://europa.eu/pol/justice/index_en.htm
http://ec.europa.eu/dgs/justice_home/index_en.htm
http://www.consilium.europa.eu/index.asp

Desi in ultimii cincizeci de ani, statele membre ale UE au intensificat cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne la nivel bilateral, regional si chiar mondial (prin intermediul Interpol si al Natiunilor Unite), in cadrul Uniunii Europene aceasta cooperare este mult mai recenta. Desi Tratatul din 1957 instituind Comunitatea Europeana prevede libera circulatie a persoanelor, nu se refera si la imigrare si politica in domeniul vizelor.

Incepand cu anii ’70, pe masura ce anumite probleme capatau o importanta din ce in ce mai mare, Uniunea Europeana si-a manifestat dorinta de a coopera in domenii precum crima organizata, traficul de droguri, imigrarea si terorismul. Cu toate acestea, cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne s-a dovedit a se dezvolta lent, abia in 1993 Tratatul Uniunii Europene oferind un nou cadru de colaborare in noua domenii considerate de importanta comunitara: politica privind azilul, trecerea frontierelor externe, imigrare, combaterea dependentei de droguri, combaterea fraudei internationale, cooperare judiciara pe probleme civile, cooperare judiciara pe probleme penale, cooperare in domeniul vamal si cooperare politieneasca.

Cativa ani mai tarziu, Tratatul de la Amsterdam a schimbat natura cooperarii in domeniul justitiei si al afacerilor interne prin definirea ariei de libertate, securitate si justitie in termeni mult mai precisi si prin stabilirea unei mai bune repartitii a rolurilor indeplinite de institutiile europene. Scopul acestor masuri este de a garanta libera circulatie a cetatenilor europeni si non-europeni, asigurand in acelasi timp securitatea publica, prin combaterea tuturor formelor de crima organizata (trafic de persoane, exploatarea sexuala a minorilor, trafic de droguri si arme, coruptie, frauda) si a terorismului.

Aria de liberatate, securitate si justitie acopera problemele legate de cetatenia europeana, mobilitatea persoanelor, politica de azil, imigrarea, politica de vize, gestionarea frontierelor externe, si o mai buna cooperare intre autoritatile nationale politienesti, judiciare si vamale.
Pentru eficientizarea luptei impotriva criminalitatii, autoritatile nationale au la dispozitie un instrument ce se poate aplica in oricare stat membru: este vorba de mandatul european de arestare, ce inlocuieste procedurile greoaie de extradare, astfel incat suspectii sau criminalii condamnati sa poate fi readusi in fata justitiei mult mai usor si mai repede.
 
Crearea si implementarea ariei de libertate, securitate si justitie trebuie sa asigure aplicarea in toata Uniunea Europeana a reglementarilor europene, indiferent daca cei vizati sunt cetateni europeni, turisti si imigranti din afara UE, teroristi sau criminali.

Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC)
http://europa.eu/pol/cfsp/index_en.htm
http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/r00001.htm
http://www.consilium.europa.eu/cms3_fo/showPage.asp?id=248&mode=g&lang=en
http://ec.europa.eu/external_relations/cfsp/intro/index.htm

Politica externa si de Securitate Comuna este unul dintre instrumentele Uniunii Europene pentru desfasurarea relatiilor sale externe. Baza legala a acestei politici a fost infiintata destul de tarziu, prin Tratatul de la Maastricht (1993) din cauza naturii sensibile a acestei politici ce sta in centru suveranitatii si puterii fiecarui stat membru.

Tratatul privind Uniunea Europeana stabileste cinci obiective ale PESC:
Protejarea valorilor comune si a intereselor fundamentale ale Uniunii;
Intarirea securitatii la nivelul Uniunii;
Mentinerea pacii in intarirea securitatii la nivel mondial;
Promovarea cooperarii internationale;
Dezvoltarea democratiei si a statului de drept, inclusiv a drepturilor omului.

Prin Tratatul de la Amsterdam a fost introdus rolul de Inalt Reprezentant pentru PESC, functie detinuta de secretarul-general al Consiliului Uniunii Europene. Inaltul Reprezentant este sprijinit in actiunile sale de o intreaga structura, ce cuprinde o unitate politica ce realizeaza evaluari si da alerta in situatii de criza, un comitet politic si de securitate si un comitet militar. Ca urmare a Tratatul de la Lisabona, agreat de statele membre in edcembrie 2007, functiile si puterile Inaltului Reprezentant pentru PESC vor fi intarite.

Ca parte a PESC a fost creata si Politica Europeana de Securitate si Aparare (PESA), cu potentialul de a infiinta in viitor o structura comuna de aparare. In decembrie 2003, statele membre au adoptat o Strategie Europeana de Securitate si au stabilit misiunile esentiale ale acesteia, precum si domeniile prioriatre de actiune: lupta impotriva terorismului, strategia pentru Orientul Mijlociu, politica pentru Boznia-Hertzegovina.

Uniunea Europeana a identificat o serie de actiuni, precum misiuni umanitare si de salvare, misiuni de mentinere a pacii si de gestionare a crizelor, in care pot interveni fortele militare. Pentru a putea participa in astfel de misiuni, UE a infiintat o forta de reactie rapida, ce va fi intarita in anii ce vor urma. Mai mult, pentru a putea raspunde unor apeluri urgente, Uniunea Europeana a implementat un nou concept – grupurile de lupta („battle-groups”), formate din cate 1500 de militari. Doua grupuri sunt gata de actiune in orice moment. Fiecare poate fi mobilizat in 10 zile ca urmare a unei cereri din partea Consiliului Uniunii Europene.

Prin PESC si PESA, Uniunea Europeana incearca sa contureze incet-incet o dimensiune politica europeana, care sa se adauge la rolul global pe care il joaca pe plan economic si comercial. Insa aceasta dimensiune este cel mai greu de construit, pentru ca, in ciuda vointei de a transforma PESC intr-o politica de succes, uneori guvernele nationale nu sunt dispuse sa faca schimbari in politica lor nationala cu privire la o tara sau la o regiune numai de dragul solidaritatii europene.

Ajutor umanitar
http://europa.eu/pol/hum/index_en.htm
http://europa.eu/scadplus/leg/en/s05010.htm
http://ec.europa.eu/echo/index_en.htm
Uniunea Europeana este principalul donor de ajutor umanitar din lume. Acest ajutor umanitar este acordat sub forma de ajutor financiar, bunuri, servicii si asistenta tehnica. Scopul acestei politici europene este de a interveni in cazuri de urgenta, atunci cand sunt afectate tarile din afara UE, indiferent daca acestea sunt afectate de dezastre naturale sau de crize de alta natura. Actiunile Uniunii Europene se bazeaza pe principiile umanitare fundamentale de neutralitate, impartialitate si independenta. Uniunea Europeana pune in aplicare politica de ajutor umanitar prin trei instrumente: ajutor de urgenta, ajutor alimentar si ajutor pentru refugiati si pentru persoanele deplasate.

Printre cele mai recente actiuni din 2007 ale Uniunii Europene se numara si ajutorul de urgenta acordat victimelor inundatiilor din Asia de Sud (Bangladesh, India si Nepal), din Africa (Etiopia, Ghana si Togo), precum si un grant de 50 de milioane euro pentru a asigura servicii de sanatate si educatie pentru refugiatii din Irak.

Actiunile umanitare ale UE sunt implementate de catre Oficiul pentru Ajutor Umanitar – ECHO (www.ec.europa.eu/echo). Activitatea ECHO, de la infiintarea sa in 1992, demonstreaza proliferarea crizelor globale,precum si dorinta Uniunii Europene de a veni in sprijinul celor afectati. Bugetul mediu al ECHO din ultimii ani se situeaza la 600 milioane de euro, din care 75% a fost alocat crizelor din Asia si Africa.

Pentru actiunile sale, Uniunea Europeana si ECHO se bazeaza foarte mult pe partenerii din domeniul umanitar – ONG, agentiile specializate ale Natiunilor Unite, Crucea Rosie Internationala – carora le incredinteaza aprovizionarea cu alimente si cu echipamente, precum si derularea unor programe de asistenta in cazuri de urgenta.

Uniunea Europeana pune in aplicare politica de ajutor umanitar prin trei instrumente: ajutor de urgenta, ajutor alimentar si ajutor pentru refugiati si pentru persoanele deplasate. Ajutorul de urgenta este acordat sub forma de bani pentru a cumpara sau a furniza produsele esentiale, precum medicamente, alimente sau adaposturi. De asemenea, ajutorul de urgenta este folosit pentru a finanta lucrarile de reconstructie dupa un dezastru.

Ajutorul alimentar are doua forme: Uniunea Europeana furnizeaza in mod regulat alimente pentru regiunile afectate de foamete si de seceta si furnizeaza alimente in caz de necesitate in zonele afectate de dezastre naturale sau de alta natura.
Atat Uniunea Europeana cat si statele membre acorda ajutor refugiatilor sau persoanelor deplasate, pentru ca aceastea sa poata face fata situatiei pana in momentul in care se pot intoarce in tarile de origine sau pana se pot instala in alta tara.

Actiunile de ajutor umanitar finantate de Uniunea Europeana sunt, prin definitie, pe termen scurt, majoritatea dintre ele durand mai putin de sase luni. Uniunea Europeana incearca sa se asigure ca atunci cand ajutorul umanitar este retras, populatia care a beneficiat de acesta poate sa faca fata situatiei sau ca alte programe de asistenta si dezvoltare se deruleaza in continuare pe termen lung. Aceasta perioada de tranzitie este uneori deosebit de grea, de multe ori existand riscul sa nu se intample nimic dupa ajutorul umanitar.

Pentru a reduce acest risc, UE ii incurajeaza pe partenerii sai sa aiba o strategie de iesire pentru fiecare program pe care il deruleaza, astfel incat la finalul lui operatiunile sa fie preluate fie de o autoritate locale, fie de alta structura capabila sa acorde in continuare ajutorul necesar.

Drepturile omului
http://europa.eu/pol/rights/index_en.htm
www.fra.europa.eu
Drepturile omului, democratia si statul de drept sunt valorile centrale ale Uniunii Europene, fiind, de altfel si conditii ce trebuie indeplinite de orice stat care vrea sa adere la UE. Pentru a reintari aceste valori, Uniunea Europeana a adoptat in decembrie 2000 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, ce inglobeaza pentru prima data toate drepturile individuale, civile, politice economice si sociale. Carta drepturilor fundamentale este structurata pe 6 capitole, ce se refera la: demnitate, libertate, egalitate, solidaritate, drepturile cetatenesti si justitie.

Uniunea Europeana acorda o importanta deosebita drepturilor omului atunci cand este vorba de azil si migrare, lupta impotriva xenofobiei si rasismul si a altor forme de discriminare. Uniune Europeana deja a definit si a recunoscut drepturile muncitorilor stabiliti legal in UE, unul dintre acestea fiind dreptul reintregirii familiei.

O serie de masuri au fost adoptate pentru realizarea unui Sistem European Comun pentru Azil, pentru stabilirea de proceduri de acordare sau de refuzare a azilului si pentru crearea conditiilor necesare pentru primirea celor care cer azilul. In plus a fost infiintat Fondul European pentru Refugiati, pentru a acorda sprijin pentru primirea, integrarea sau repatrierea voluntara a refugiatilor.

In perioada 2007-2013 se deruleaza Programul pentru Ocupare si pentru Solidaritate Sociala (PROGRESS) cu un buget total de 743 milioane euro, menit sa ajute in lupta impotriva rasismului si xenofobiei si a altor tipuri de discriminari impotriva minoritatilor.

Treptat, Uniunea Europeana a inclus o clauza a respectarii drepturilor omului in special in acordurile sale comerciale cu tarile mai putin dezvoltate. In cazul in care tarile nu respecta aceatsa clauza, UE poate suspenda concesiile comerciale sau poate intrerupe sau diminua programele de ajutor.

Pentru a da mai multa greutate actiunilor sale in intreaga lume, Uniunea Europeana finanteaza din 1994 Initiativa Europeana pentru Democratie si Drepturile Omului, al carei buget a crescut progresiv ajungand la peste 1 miliard euro pentru perioada 2007-2013. Aceasta initiativa pune accentul pe patru domenii: intarirea democratiei si a statului de drept, abolirea pedepsei cu moartea, lupta impotriva torturii si lupta impotriva rasismului si a disciminarii minoritatilor.

Aceasta initiativa mai finanteaza programe pentru promovarea egalitatii de gen si pentru protectia copiilor. De asemenea sprijina actiunile comune ale UE si ale altor organizatii implicate in apararea drepturilor omului – Natiunile Unite, Comitetul International al Crucii Rosii, Consiliul Europei si Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa.

Livia Pislaru

Articole legate de acelasi subiect
Uraganul Sandy: Rafalele de vant se mentin la 150 de kilometri pe ora | 29 Octombrie 2012
Comisarul european Stefan Fuele viziteaza Romania | 27 Octombrie 2012
FMI accepta o crestere economica de peste 1%. PIB-ul nominal va fi in usoara scadere, la 607,3 miliarde lei | 9 August 2012
Cele mai citite articole
EurActor
Membrii EurActor
Parteneri de continut